Îmi place această libertate de a intreveni în spectacol pe care mi-o oferă statutul de autor. « newplays-Blog

Îmi place această libertate de a intreveni în spectacol pe care mi-o oferă statutul de autor.


Atunci cînd creez spectacole avînd la bază scenarii scrise de mine, nu mă consider nici dramaturg, nici regizor, ci autor. Pe de o parte, atunci cînd scriu scenariul am deja în minte structura spectacolului. Pe de alta, scenariul meu este gata doar cu cîteva zile înainte de premieră: rescriu anumite scene, tai din text și chiar scriu scene noi pe ultima sută de metri. Uneori, intrevin în text și în spectacol la mult timp după premieră. Îmi place această libertate de a intreveni în spectacol pe care mi-o oferă statutul de autor.

Cred că toți dramaturgii ar trebui să participe activ la procesul de creare a spectacolului, nu să stea izolați de scenă. Am avut această idee încă de acum 8 ani, cînd, studentă în anul II la facultatea de regie din București am inițiat împreună cu alți patru prieteni studenți la regie proiectul dramAcum (cum să scrii ceva nou/personal acum).

Acum 8 ani textele pentru teatru erau scrise într-o măsură covîrșitoare de autori care scriseseră pentru teatru înainte de ‘89 și care păstraseră un limbaj aluziv, o estetică depășită de noua realitate pe care noi o trăiam. Prin concursul de dramaturgie contemporană românească dramAcum am încercat să descoperim tineri interesați să scrie pentru teatru ( limita de înscriere era de 26 de ani). Apoi, am încercat să îi aducem pe acești tineri în mijlocul realizării spectacolului, urmînd un principiu care stă la baza funcționării dramAcum: echipa regizor – dramaturg – actori (și desigur scenografi, coregrafi, muzicieni).

Ca regizor dramAcum, am lucrat și lucrez cu tineri dramaturgi la dezvoltarea scenariilor lor în spectacole. Ce mă interesează cel mai mult la un scenariu ( și atunci cînd îl scriu eu și atunci cînd îl scrie un coleg dramaturg) este tensiunea între realitate și ficțiune, perspectivele diferite asupra realității (realităților), deschiderea unor discuții care să depășească mediul teatral, părăsirea scenei ca singură locație destinată teatrului și găsirea unor spații de joc și în afara acesteia.

Leave a Comment