All articles by this author

Neither playwright nor director

March 4, 2010 | 1 Comment

When I work on a production that is based on one of my texts, I am neither playwright nor director. Of course, I have the structure of the play in my head when I’ve written it, but, for me, a theatre text is not finished until the day it premieres: I end up rewriting many of the scenes, cutting various passages and even adding new sequences very late in the process. There have even been times when I’ve continued to change the text long after the premiere. I love the fact that I, as an author, have the freedom to intervene and rework the play. I think that playwrights should have an active role in the development of their plays and not be isolated from the stage.

For me, the most interesting thing about a theatre text (whether it is mine or by one of my colleagues) is the tension it creates between reality and fiction, as well as the various perspectives of reality (and realities) that it offers.

Weder Dramatikerin noch Regisseurin

March 4, 2010 | Comment

In dem Moment in dem ich eine Inszenierung entwickele, der mein Text zugrunde liegt, bin ich weder Dramatikerin noch Regisseurin. Ich habe zwar die Struktur des Stückes schon im Kopf, wenn ich ein Stück schreibe, doch für mich ist der Theatertext erst am Tag der Premiere fertig: in den letzten hundert Metern schreibe ich einige Szenen um, streiche Textpassagen und schreibe sogar neue Szenen hinzu. Manchmal habe ich den Text auch lange nach der Premiere noch verändert. Mir gefällt die Freiheit in das Stück einzugreifen, die ich als Autor habe.

Ich denke dass alle Dramatiker aktiv an der Stückentwicklung beteiligt sein sollten, und nicht von der Bühne isoliert sein sollten. Diese Idee hatte ich vor acht Jahren, als ich  als Regiestudentin im zweiten Jahr an der Universität in Bukarest mit vier Studienkollegen das Projekt „DramAcum” gegründet habe. (Wir stellten die Frage: wie kann man heute etwas Neues und Persönliches schreiben)  Vor acht Jahren wurden die Theatertexte vorwiegend von Autoren geschrieben, die auch vor 1989  schrieben.

Diese Texte zeichnete aus, dass sie eine zweideutige Sprache hatten und eine von der damaligen Wirklichkeit überholte Ästhetik beibehalten. Durch den Wettberwerb für rumänische zeitgenössische Theatertexte „DramAcum”  versuchten wir junge Menschen, die interessiert daran waren Theatertexte zu schreiben, zu entdecken. (Die Altersgrenze für die Teilnahme betrug deswegen 26 Jahre.) Danach versuchten wir, die Stücke dieser jungen Autoren auf die Bühne zu bringen, in dem wir das Prinzip von „DramAcum” verfolgten: das Team von Regisseur, Autor und Schauspieler zu stärken (und natürlich Bühnenbildner, Choreographen und Musiker).

Als eine Regisseurin von „DramAcum” arbeite ich mit jungen Dramatikern an der Ausarbeitung ihrer Szenen auf der Bühne. Was mich an einem Theatertext am meisten interessiert (sowohl wenn ich ihn selbst schreibe als auch wenn es ein Text eines Dramatikers ist) ist die Spannung zwischen Realität und Fiktion und die verschiedenen Sichtweisen der Realität (und Realitäten). Die Diskussion über das Theatermedium hinaus, das Verlassen der Bühne als einziger dem Theater gewidmeter Raum und das Finden alternativer Theaterräume ist für mich enorm wichtig.

Aus dem Rumänischen von Luisa Brandsdörfer

Îmi place această libertate de a intreveni în spectacol pe care mi-o oferă statutul de autor.

March 4, 2010 | Comment

Atunci cînd creez spectacole avînd la bază scenarii scrise de mine, nu mă consider nici dramaturg, nici regizor, ci autor. Pe de o parte, atunci cînd scriu scenariul am deja în minte structura spectacolului. Pe de alta, scenariul meu este gata doar cu cîteva zile înainte de premieră: rescriu anumite scene, tai din text și chiar scriu scene noi pe ultima sută de metri. Uneori, intrevin în text și în spectacol la mult timp după premieră. Îmi place această libertate de a intreveni în spectacol pe care mi-o oferă statutul de autor.

Cred că toți dramaturgii ar trebui să participe activ la procesul de creare a spectacolului, nu să stea izolați de scenă. Am avut această idee încă de acum 8 ani, cînd, studentă în anul II la facultatea de regie din București am inițiat împreună cu alți patru prieteni studenți la regie proiectul dramAcum (cum să scrii ceva nou/personal acum).

Acum 8 ani textele pentru teatru erau scrise într-o măsură covîrșitoare de autori care scriseseră pentru teatru înainte de ‘89 și care păstraseră un limbaj aluziv, o estetică depășită de noua realitate pe care noi o trăiam. Prin concursul de dramaturgie contemporană românească dramAcum am încercat să descoperim tineri interesați să scrie pentru teatru ( limita de înscriere era de 26 de ani). Apoi, am încercat să îi aducem pe acești tineri în mijlocul realizării spectacolului, urmînd un principiu care stă la baza funcționării dramAcum: echipa regizor – dramaturg – actori (și desigur scenografi, coregrafi, muzicieni).

Ca regizor dramAcum, am lucrat și lucrez cu tineri dramaturgi la dezvoltarea scenariilor lor în spectacole. Ce mă interesează cel mai mult la un scenariu ( și atunci cînd îl scriu eu și atunci cînd îl scrie un coleg dramaturg) este tensiunea între realitate și ficțiune, perspectivele diferite asupra realității (realităților), deschiderea unor discuții care să depășească mediul teatral, părăsirea scenei ca singură locație destinată teatrului și găsirea unor spații de joc și în afara acesteia.